a mai murit o stea

Da, este adevarat, a mai murit o stea, Gheorghe Dinica...
Dumnezeu sa-l ierte si sa il aibe in paza..

Se apropie...

Anda foarte serioasa... "Stiti ce am vazut la tv? reclama de la Coca-Cola: Holidays are comming... Holidays are comming... e clar vin sarbatorile!!!!!"
se simtea un timbru vocal vesel, pentru ca este o sarbatoare minunata, si totusi trist tinand cont de ce s-a intamplat in ultima vreme...

in ultimii 3 ani, parca, Craciunul se sarbatorea acasa...
imi aduc aminte ca ai mei luau brad cu vreo 2-3 saptamani inainte, iar noi mergeam mereu la el in balcon, ca acolo era depozitat pana sa fie "invesmantat" cu globuri si beteala, si il miroseam... numai cand ma gandesc ii simt parfumul...
incepeam curatenia de iarna (blecs si abia steptam sa se termine ca sa putem face bradul... si cand se termina, eram noi trei si ne uitam la tata cum ciopleste tulpina bradului sa intre in suport... si apoi noi aveam grija de el... globuri peste globuri... mereu aceleasi discutii "vai cati ani are globul asta?' "cum sa nu punem ciupercuta in brad? e clasica" tata era cel ce punea mereu varful, el ajungea normal:)) anul asta cine il pune? anul asta cine ne aduce mirosul de brad in casa?
mi-aduc aminte cum mama ne trimitea la bunica sa ii facem bradu iar cand veneam inapoi acasa gaseam cadourile sub brad si mama foarte serioasa "cred ca a intrat pe geam" sau ne trimiteau in camera sa facem ultimele aranjamente si tot atunci venea mosu... nu prea venea cand eram pe la brad... am stat inr-un an uitandu-ma numai pe gaura cheii si tot nu l-am prins in fapt...
cand aproape era gata bradu o chemam pe mama, care era in bucatarie facand cu mainele ei miraculoase mancare la cei trei purcelusi, si o intrebam daca ii place, bineinteles ca da dar mereu mai trebuia cate un colt schimbat:)):)) apoi am crescut... am aflat cine era Mos Craciun... am aflat din greseala ca m-am dus la mama la servici si culmea e ca am gasit cadourile dar nu stiam exact ce cauta ele acolo, degeaba a incercat sa spuna mama o minciuna cand le-am vazut sub brad ca deja nu mai tineau:))
dar stiu ca si acum, mai mari fiind, tot ne trimite la noi in camera si ne pune bomboanele in ghete de Sf Nicolae si cadourile sub brad...
anul trecut Mosul a fost bogat in cadouri, nu mai aveam loc sub brad:)) pt ca noi asa facem le punem pe toate apoi seara cand terminam toata curatenia si mancarea(de facut), ne adunam toti si incepem sa le impartim:D
mi-aduc aminte primul an in care am primit un maimutel, un elefant micut si verde... cat de mult mi-a mai placut... ai mei nu au avut mereu bani de cadouri multe si scumpe, dar pentru noi era de ajuns ce primeam... era o perioada in care mosu venea cu cate un pulover si dulciuri... sau mai era o perioada in care ne alegeam ce pulovere vrem:)) era frumos... era frumos sa citesti pe fata lor bucuria ca noi ne bucuram acea mica atentie... cand am crescut si am inceput sa le luam si noi cadouri era minunat, un sentiment ce nu poate fi descris... mereu imi dadea, si inca imi dau lacrimile cand ii vedeam bucuria cu care deschideau cadourile...
anul trecut au primit doua cupluri de mosneguti care dansau... atat de mult le-au placut.. parca erau ei, chiar asa si ziceau... erau atat de incantati, de amuzati, de bucurosi pentru o papusica, pentru un cadou simplu dar care peste ai iti trezeste amintiri...
crescand imi dau seama ce sacrificii faceau pentru ca cele 3 fetite ale lor sa zambeasca... pentru ei copii vom fi mereu...
anul asta vom avea un Craciun trist... pentru ca tu nu mai esti cu noi... anul asta cine iti face cadouri?
erau ani, in perioada mea de rebeliune, in care nici nu incapea in discutie posibilitatea ca eu sa fac revelionul acasa cu babacii? vai de mine? asta nu insemna sa fii o fata cool din liceu... acum stau si ma gandesc... cu ce ma ajuta ca sunt cool? ca sunt ca ceilalti? cu nimic... in schimb am pierdut clipe care faceau alte amintiri cu babacii mei scumpi... acum? nu-mi trebuie sa ma duc prea departe... daca am familia mea minunata, cu mama, cu fetele mele, si cu baietii nostri... nimic nu mai trebuie... si sa nu-l uitam pe Billy...

vine Craciunul... incepe lumea sa faca economii... dar oare eu ce le cumpar anul asta cadou? offf iar incepe stoarcerea de creier:)):))

Holidays are comming... Holidays are comming...

adica de ce?

am auzit niste chestii... cum ca cineva, mult mai atotputernic decat Dumnezeu, ar incerca sa reduca numarul populatiei de pe Pamant... a incercat cu gripa aviara, nu a reusit... acum a trecut la ceva mai puternic, pe nume gripa porcina...
intrebarea mea este urmatoarea... adica de ce tu ai ai avea voie sa traiesti si eu nu? adica cu ce esti tu mai bun si meriti sa traiesti in cei 90% decat mine si eu sa merit sa fiu inc ei 10% de care lumea se poate dispensa?
adica de ce? cine a hotarat asta? eu stiam ca Dumnezeu are grija de toti copiii lui, fie ei rai sau mai buni, mai prosti sau mai destepti... eu stiam ca oricine are dreptul sa traiasca si ca e pacat sa iei o viata...

de ce america sau nu... de ce sunt americanii mai indreptatiti sa traisca decat europenii din tarile de jos? pt ca suntem saraci? pentru ca nu stim sa punem in aplicare o afacere ca ei? si? cati oameni superinteligenti a avut aceasta tara, mica cum e? si eu fac referire doar la Romania, ca na aici traiesc... nu bag in calcul Ucraina, Bulgaria, alte tari care se confrunta cu mari probleme din cauza gripei...

adica de ce?

sentimente

suntem oameni si fiecare este unic in felul lui... unii simt mila pentru cei sarmani... altii simt mila pentru animalele chinuite, pentru oameni chinuiti... pe langa astea, eu personal, mai simt mila pentru acele persoane care sufera in dragoste... si nu, nu ma refer numai la cei carora iubirea nu le este impartasita... ci la acele persoane care stiu ca din viata lor nu va disparea niciodata fosta/fostul...
nu stiu cum este, si sper din tot sufletul sa nu aflu... dar imi inchipui cat de chinuitor trebuie sa fie...
din pacate, oricat de tare te-ai impune intr-o relatie, lucru care nu se face chiar asa, nu poti sa ai controlul la chiar orice...
adica, nu-mi dau seama exact daca este mila sau dispret? si daca simt asta pentru tine sau pentru jumatatea ta?
oricum ar fi, ori pentru unu ori pentru alta, imi imaginez ca este foarte naspa...
oricum, eu doresc tuturor cuplurilor, IUBIRE VESNICA!!!
P.S. Cine se aseamana se aduna!!!

hi hi hi hi


Pink Don't leave me
Vezi mai multe video din Film

This is it....

Absolut genial... Absolut bestial... Absolut minunat... Si astea sunt trei cuvinte care nu exprima nici macar o miime din ce avea sa fie acest concert...
Ore de munca, realizata cu multa pasiune, incredere si cu gandul ca trebuie sa fie extraordinar...
Oameni care dau totul pentru un om pe care nu il poti descrie decat prin Michael Jackson... De alte cuvinte nu mai este nevoie...
Doua ore cat a tinut acest film despre repetitiile la cel ce avea sa fie ultimul conncert al sau, nu am putut sa imi iau privirea de la ecran cu gandul ca as putea pierde ceva important... Nu am putut sa imi desprind zambetul de pe buze, incantarea de a vedea cata munca se depunea pentru ca noi, spectatorii, sa avem parte de un concert extraodrinar... Si bineinteles, ca nici nu putea sa ma opresc din a fredona (in liniste) versurile melodiilor lui...
Ce mi se pare (nu-mi gasesc cuvintele ca sa exprim ceva despre MJ) minunat este pasiunea, dragostea, vointa cu care a realizat fiecare secunda din acest concert... Toate detaliile pe care dorea sa le puna la punct... Totul legat de iubire si de dragoste pentru planeta noastra...

The New York Times scria ca „in lumea muzicii pop, exista Michael Jackson si ceilalti”

Rest in peace Michael!

The raccoons

Am dat peste acest desene... si mi-am adus aminte de cat de mult imi placea si cum il urmaream mereu la tv... mi-ar placea tare mult sa-l revad dar nu gasesc nicaieri episoadele:(
Rectific, l-am gasit, l-am gasit, l-am gasit!!!!!!!!!!!!!!

incep... incep sa realizez

nu, mi-am propus ca astazi sa nu plang... si chiar nu am sa plang...

mi s-a facut un dor nebun... sa vii sa ma pupi pe frunte, sa iesim la plimbare sa te tin de deget, sa spui o prostie, o gluma, orice...

e un sentiment de invidie pe cei care au inca ceea ce eu am pierdut... mai ales pentru cei care au un tata care nu este cum era al meu...

mi se pare absurd tot ceea ce s-a intamplat... ti se naruie un zid, cade totul in jurul tau... sunt chestii care stii ca nu ti se vor intampla niciodata si cand treci prin niste hopuri de genu nu poti sa crezi ca este chiar adevarat, ca ai trecut tu prin asta...

mi se pare ansurd sa nu-l mai vad niciodata, sa nu-l mai aud, sa nu-mi mai zica ceva... sa nu ma duca undeva... sa nu-mi mai cumpere o floare...

cum sa trec peste ideea asta... eu? tiganca lu tata... sa ajung acasa si sa nu-l mai vad...

mi-a spus cineva o chestie... noi culegem florile cele mai frumoase din gradina... la fel face si Dumnezeu... dar de ce a trebuit sa ia o floare din gradina mea???

am cautat o poza mai frumoasa, dar toate erau... si din pacate fiind la servici nu am prea multe...

te iubesc si am sa te iubesc mereu...