ne cerem singuri osanda... asa e omul... mereu se plange... niciodata nu ii este de ajuns... vrea mai mult si vrea mai mult si cu cat are mai mult cu atat vrea mai mult... dar daca stam sa ne gandim observam ca avem atat de multe...
avem parinti minunati, sau macar unul din ei... oameni cu care, chiar daca te certi, stii ca daca ai nevoie de ei sunt acolo langa tine neconditionat... oameni care in viata nu au facut decat sa ma iubeasca si sa ma ingrijeasca... am amintirile a tot ce a trecut... a tot ce a fost frumos odata, amintirile din toti anii de Craciun, de Revelion, de Pasti... vacantele de vara... amintiri cu momente deosebite...
avem frati/surori cu care timpul trece mai frumos... persoane pe care nu le vezi zi de zi (ca in copilarie) nu te joci mereu cu papusile/masinutele/orice alt joc si totusi le suni des doar sa le auzi vocea, sa stii ca sunt in regula acolo unde sunt... persoane cu care te-ai batut, te-ai certat, le-ai suparat si totusi daca suni si zici "vino!" ajung intr-o secunda la tine...
prieteni minunati care te asculta, care iti tin de urat cand ai nevoie... prieteni care te suna sa vada ce faci... prieteni cu care te intelegi telepatic...
colegi de munca cu care stai jumatate din zi si, desi fiecare e pe cont propriu, totusi e bine sa-l ai acolo...
un loc de munca, iar acum asta inseamna mult...
o casa in care sa stai intins in pat intr-o seara friguroasa de iarna alaturi de persoanele dragi...
un loc al tau in care nimic nu ti se poate intampla... in care totul este logic si firesc, ametitor si aiurit, cu iubire si ura... mintea noastra...
avem o viata iar asta inseamna cel mai mult... avem o viata pe care o traim in ura, in dispret, in limite, o traim cu gandul la bani si la viitor si la ziua de maine... dar cati dintre noi savuram clipa prezenta cu atata pofta cu cat savuram cafeaua dimineata?
avem o viata si nu suntem singuri...
avem o viata cu momente frumoase si minunate si cu clipe nefericite... dar daca nu le-am avea cum am putea sa stim sa profitam de clipa aceasta minunata in care suntem toti acasa in seara de Ajun si impartim cadouri, si ciocnim un pahar de vin si gustam o prajitura... daca nu am sti ce inseamna sa fii trist nu ne-am bucura dimineata cand ne-am trezi si am sti ca incepe o noua zi, o noua zi in care te vad pe tine, mama, si-ti zambesc si ma bucur ca esti langa mine... o noua zi in care macar vorbesc cu voi, surorile mele dragi, si desi nu va spun, in gand imi zic mereu ca va iubesc mult... o noua zi in care te strang in brate, dragul meu Alin, si iti multumesc ca ma iubesti atat de mult... o noua zi in care sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat in viata asta un tata asa de minunat cum ai fost tu, si ca am avut ocazia sa ne bucuram de tine in anii ce au trecut...
avem atat de multe totusi...
Cu 6 ore în urmă